Dom’ profesor, f**k you!

E o zi frumoasa de primavara. Pardon, e groaznic. Ploua, e mohorat. E yuck. Nu am chef de munca. Imi deschid alene contul de Facebook, poate, poate gasesc ceva suficient de interesant cat sa-mi puna cei 2 neuroni la lucru.

Nimic interesant…lalele…norisori…evanghelizari…funny cats… Inca nu mi-am facut grupurile despre care va povesteam ieri. Sau alaltaieri… Si afara inca ploua, e mohorat… Pfuuu…

BAM! BUM! Sa-mi sara ochelarii de pe nas nu alta! Un prieten (al carui nume nu-l voi preciza, pt. ca nu asta e subiectul acestui articol) publica urmatoarea postare:

Imi trag doua palme si recitesc: “Trebuie sa ne vedem maine la scoala, la ora X, neaparat. Va rog sa […].

Imi mai trag doua palme (chit ca merit mai multe) si incerc sa rationez. Deci, dl. Profesor scrie lui Popeasca si Vasileasca, pe Facebook, sa vina la scoala. Abea reusesc sa-mi trag sufletul cand…

Say…what?! Tot e bine…unul intre elevi a dat chiar si un “Like”. Nu pot sa ma abtin si intru in discutie cu amicul meu.

Si atunci realizez: omul asta nici macar nu se mai simte injosit. “Sunt injositoare alte chestii, mai grave” imi spune el. Mai grave?! Cat de grave?!

Incep sa mi se deruleze in minte clipele din scoala. Cand suna vreun profesor nu stiam ce unghii sa mai rod. Nu imi era frica de profesor, sa nu ma intelegeti gresit. Imi era “frica” de faptul ca el – profesorul – suna la mine – elevul – acasa. Deci daca el – profesorul – suna la mine acasa, cu siguranta era ceva grav sau foarte important (sau avea ceva de discutat cu Dad, fapt cu care ma mai consolam cateodata).

Nu stiu daca am subliniat suficient de “apasat” diferenta dintre PROFESOR si ELEV. Dintre nivelul LUI si nivelul MEU. Dintre nivelul de sus si nivelul de jos. Dintre nivelul la care ma consideram eu (si ma consider) comparat cu nivelul la care imi consideram (si imi consider) profesorii. Cu siguranta nu toti erau genii sau somitati. Insa cu siguranta ii respectam pe toti. Si crede-ma…nu sunt un tip foarte “respectuos” din fire.

Pun o intrebare logica (cu miros de deductie): nu vreti sa trecem peste formalitati? De ce sa irosim cativa ani pretiosi, in care sa ne adancim tot mai mult in mizerie? De ce sa mai trecem prin faza in care profesorul scrie pe Facebook, apoi incepe sa dea SMS-uri, apoi incepe sa se milogeasca de elevi?

Haideti sa ne injuram direct. E mai pragmatic. E mai modern.

In concluzie, f**k you, dom’ profesor!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *