Lupu’ a-nebunit chiar asa tare?

Tocmai am asistat la o chestie care oarecum m-a marcat. Nu stiu de ce, dar chiar m-a pus serios pe ganduri.

O don’soara (foarte dragutica) si un don’sor (foarte dragutic) studiau de zor la McD pliantul unui test de sarcina si a unei cutii de anticonceptionale. Pana acum nimic special, doar motiv de bucurie. Daca au pushcat un bebe, super, e motiv de bucurie; daca nu au pushcat un bebe, tot super, e bine ca au invatat ceva si ca sunt responsabili.

Deci pana acum nimic special sau rau. Happy happy, joy joy.

Partea interesanta e ca ea nu avea mai mult de 14 ani iar el nu avea (cu indulgenta) mai mult de 16 ani.

Stau eu si cujet…asa…ca un pensionar ce ma simt la 25 de ani: chiar asa tare a-nebunit lupu’?

Nu ma dau exemplu, nu ma dau rotund, fiecare are nebuniile lui in cap si sunt pe principiul ca fiecare trebuie sa-si ia propriile suturi in fund. Dar totusi…mai lupule…o fi bine asa?

Daca erau doi “colorati” (no offense!) cu inca 2 puradei, era mai mult decat ok, e chestie de obicei si cultura. Insa don’sorii de care povestesc erau chiar super ok, super bine imbracati, vorbeau fluent romana si maghiara (corect, gramatical). Deci erau niste adolescenti super ok.

Intamplarea asta m-a pus pe ganduri, nu de alta dar, in viitorul nu foarte indepartat, o sa am si eu un bebe (sau chiar doi bebei) care, in viitorul indepartat, va avea si el 14 ani.

Ce-o sa-i zic? Cum o sa-l educ? Cum o sa-l determin sa faca sau sa nu faca anumite chestii? Adica…daca tot te apuci de o chestie, macar fa-o bine, mergi la un planning cu iubitelu’/iubitica, si ia ce ti se recomanda. Nu lua de la “marmacie” orice ti se pare tie ca ar fi ok, ce iau colegele sau ce ai vazut ca ia mama. Nu-ti dai seama ca, daca ai putin “noroc”, poti sa-ti aranjezi viitorul in asa fel incat sa nu mai ai veci parte de copii? Planning-ul si consilierea sunt gratis si anonime deci…de ce nu?

Pe langa problema lor evidenta, cred ca e si vina parintilor. Nu mai suntem ca “pe vremuri”, nici macar ca acum 10-15 ani cand “era rusine” sa te vada farmacista. Imi place sa cred ca daca fii-mea ar lua decizia asta in viata (nu comentez cand se ia decizia, in ce context, fiecare-i “cu treaba lui”, de pe la 14 ani nu prea mai e treaba parintilor) as fi super happy s-o consulte macar pe nevasta-mea, cu toate ca nu mi s-ar parea tras de par sa ma ia si pe mine la o poveste. Asa, ca intre doi prieteni, nu ca intre un sef si un subaltern. Sunt sigur ca nu as fi cel mai happy Dad de pe planeta (ca deh, fiecare isi vede progenitura cea mai tare din parcare) insa cu siguranta m-as simti mult mai in siguranta, ca parinte, sa stiu ca totul e macar la “minimul securitatii”.

Deci in final…al cui lup e mai nebun? Al lor sau al nostru? Think about that…

1 Comment

  1. Eheee bunicule pe vremea mea in copilarie erau alte vremuri, pe la 14 ani discutam si citeam alte lucruri!

    Da deh, atunci mai usor cu televizorul, de internet nici nu mai zic, si deh am 28 de ani.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *