Nu vreau sa fiu “prietenul” tau

Unul dintre lucrurile care m-au fascinat de la inceput in “teoria” Internetului este faptul ca, la nivel teoretic-structural, Internetul este primul spatiu cu adevarat liber. Pur teoretic, structura unei retele globale (sau locale) permite individului sa faca, spuna si creada ce doreste. Oricine e liber sa exprime absolut orice ii trece prin cap; sau daca doreste…sa scrie chiar si ce nu-i trece prin cap. O lume intr-o “continua si totala anarhie”. Faptul ca tu ma injuri pe un site nu ma deranjeaza cu absolut nimic. La fel nici faptul ca ma lauzi. Deci – cat timp ramanem doar in domeniul teoreticului si a “scrisului” – anarhia gandirii nu a omorat pe nimeni. Nimeni nu a murit pt. ca a gandit prea mult, ci poate pt. ca aplicarea practica a propriilor ganduri a fost proasta.

Acum ca am stabilit “teoria”, haide sa-ti spun o chestie tare: nu vreau sa fi “prietenul” meu.

Really. Chiar nu am chef de tine. Esti liber sa ai o parere. La fel sunt si eu. Si parerea mea e ca tu esti fie un semi-analfabet, fie un sectant, fie un extremist, fie alte diverse lucruri pe care, in acest moment, imi e foarte lene sa le insir.

Stiu, m-ai vazut candva, undeva, si ti-a placut de fața mea. Sau poate nu ti-a placut. Sau poate m-ai auzit sustinand o conferinta. Sau poate m-ai vazut la TV. Sau poate ai citit cine stie ce chestie inteligenta, sau neinteligenta, pe care am scris-o, sau spus-o, candva, undeva. Insa asta nu te transforma in prietenul meu, fie si virtual! Asta nu iti ofera dreptul sa ma vezi in slipi de baie, sau sa te holbi la pozele mele de familie. Nu trebuie sa sti unde sunt, sau ce fac, sau la ce hotel m-am cazat sau ce parere am avut despre ceva. Daca vreau ca tu sa afli, crede-ma, sunt sute de variante prin care pot sa iti bag pe gat o informatie.

Chiar nu sunt curios de pozele tale cu ratzuste, sau pisicute dragute. Chiar n-am chef sa ma “evanghelizezi” de dimineata pana seara cu citate biblice, poze cu ghiocei, lalele sau trandafiri (+textele “inspirate” de rigoare). Chiar nu sunt curios de “piesa care ma va inspira pe parcursul zilei”, sau de “citatul care imi va schimba radical viata”. Nici nu vreau sa aflu cel mai funny clip, sau cel mai tare produs impotriva caderii parului din nas. Pe bune…

Nu te cunosc prea bine, deci sincer nu sunt curios de frustrarile tale. Problemele cu adevarat importante se rezolva intre tine si familia ta, intre tine si prietenii tai adevarati (daca ai asa ceva), intre tine si Dumnezeu (daca crezi in Dumnezeu). Eu, unul din cei 1600 de “whateveri”, chiar nu sunt curios de dilemele tale existentiale. Vaicarelile tale zilnice ma obosesc. Stiu, acum imi reprosezi ca “nu sunt un adevarat crestin”. Si daca imi reprosezi asta inseamna ca noi doi chiar nu avem nimic in comun, deci nici nu stiu de ce ti-ai pierdut timpul citind acest articol (eu cred ca esti un sectant, tu crezi ca voi arde in focul Iadului, so…we’re even).

In concluzie, dragul meu “prieten”, te anunt cu “mare” durere in suflet, ca nu vei mai avea acces la informatiile mele personale. Aleg ca de astazi sa nu-ti mai bagi labele murdare in viata si mintea mea. Vreau sa ma descotorosesc de tine. Vreau sa pot comunica in voie cu cei apropiati mie. Cu cei care *eu* consider ca trebuie sa aiba acces la mintea si la viata mea.

In final am o veste surprizatoare pt. tine: asta e definitia normalitatii.

8 Comments

  1. “Can you give me an Amen!?” – asta ai uitat sa spui la sfarsit.
    Razva, esti un prooroc al internetului si ader la spusele tale. De multe ori lumea intelege gresit dreptul la libera exprimare: acesta se aplica doar atunci cand nu lezezi libertatea celuilalt. Aplicat la ce ai spus tu, atata timp cat tu te exprimi “liber” pe profilul meu si imi lezezi persoana si libertatea mea, esti un abuzator.

    Cu dorinta de a nu fi un spamer enervant si privator de libertate,
    Beni G.

    1.  Si ca o mica completare, asta imi aduce aminte de incidentul de la pizzeria aia de la etajul 2 de pe Eroilor cand s-a simtit nu stiu care ofuscat in mediul virtual si a venit sa isi regleze conturile IRL. Bag de seama ca si acum s-a intamplat ceva asemanator desi habar n-am despre ce e vorba in propozitie.

  2. Pingback: polimedia.us/fain

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *