O generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"

Nascuti la inceputul anilor 80, vedem cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala pentru ca asta insemna ceva odata.

Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsa”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un-doi-trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea de la firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas…si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii.

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit Internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita” sau “Flori, fete sau baieti” sau “Adevar sau Provocare” sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”.

Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu aveau “child proof the house”.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la ProTV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

7 Comments

  1. Foarte frumos spus. Asa e, noi am fost primii care…
    Si cu un fundal sonor pe masura care se contopeste perfect cu ideea. Bravos
    PS: Ai uitat o faza – Noi am fost primii si ultimii care se urcau pana in varful pomului pentru niste corcodushe verzi si acre.LOL

  2. Si uite ca am ajuns aici…cu bune cu rele. Sa fim fericiÅ£i ca am fost…cum am fost…e frumos sa iti amintesti astfel de lucruri…speram ca nepotii nostri vor fi receptivi la povestile noastre din timpuri vechi asa cum am fost si noi receptivi la randul nostru…. Viata e frumoasa…sanatosi sa fim.

  3. Desi sunt nascut in 88 nu inseamna ca nu am prins macar jumatate din lucrurile scrise mai sus….intr-adevar..timpurile s-au schimbat: acum sunt internet, playstation, emo-kids si in special multa incultura si mult prea multa lipsa de comunicare si de exprimare…insa la fel cu zice si Cristian…am fost cum am fost si e frumos sa iti aduci aminte…

  4. Mi-au dat lacrimile.Foarte frumos…Eu sunt nascuta in ’82 si cei 7ani petrecuti in comunism sunt o amintire foarte frumoasa pentru mine.Imi amintesc oameni curati si decenti,linistiti si cuminti,discutii de bun-simt.Imi amintesc ca mergeam cu mama la cumparaturi cu o hartie de 100lei si cumparam ce se lua pe ratie apoi mergeam in piata si ne umpleam sacosile cu legume si fructe(erau din belsug si astfel aveam si o alimentatie foarte sanatoasa),cand ieseam din piata imi cumpara un bulgaras din floricele si sirop(nu-mi amintesc cum se chema) si INTOTDEAUNA un borcan cu compot de la Alimentara.Ajungeam incarcate acasa dar ne ramanea si rest din suta aceea de lei.Parintii mei erau muncitori de rand.Tata zugrav si mama in fabrica,dar nu ne lipsea niciodata nimic,aveam ce manca,haine noi in noaptea de inviere si de revelion,parintii isi permiteau sa mearga in concedii la munte sau la mare,uneori in weekend mergeam la circ,in parcul de distractii sau la film.Si cu toate astea mai puteau sa si puna deoparte pentru o masina.Imi amintesc desenele cu Mihaela in care ne invata sa ne spalam pe maini cand venim de la joaca si inainte de masa si cum sa ne spalam fructele,imi amintesc cand se lua curentul si stateam la lumanare si spuneam povesti sau bancuri si radeam pana ne bateau vecinii in perete(momente de neuitat).Imi amintesc ca eram la gradinita si ne-au adunat in grup,ne-au urcat in autocar si am plecat spre stadionul 23august la “Sarbatoare”.Pe drum ne-au dat sandwich-uri cu cascaval si salam de Sibiu si cate o sticla de Pepsi-Cola,apoi ne-au explicat cam ce avem de facut acolo: ni se dadeau umbrelute colorate pe care trebuia sa le deschidem doar la semnul educatoarei si trebuia sa privim numai spre tribuna in care se aflau sotii Ceausescu.Stadionul era plin de viata si culoare,oameni cu panglici colorate,cu stegulete,cu cartonase si umbrelute.Eu eram atat de fericita si de mandra ca particip la un asemenea eveniment,ca eram bagata in seama,simteam ca intr-adevar sunt CINEVA,ca fac ceva cu adevarat important,ca tara ma cunoaste.Si nu mi-as fi dorit sa fiu nicaieri altundeva decat aici.In ziua aceea am primit esarfa de pionier.Imi amintesc de inghetata Polar(aceea in forma de unt),mai tarziu a aparut si una imbracata in ciocolata,imi amintesc ca-mi dadea mama un ban MARE de 5lei si mergeam la tiganca(ca era tiganca si nu rroma) din colt care vindea seminte si dulciuri,imi luam banuti de ciocolata si ciocolatele rotunde sau in forma de banana Scufita Rosie,care aveau ambalajul in forma unui ceas de mana.Imi amintesc cand se scumpise painea si era 4lei si ma gandeam eu “daca o sa se scumpeasca asa de mult pana ajunge la 400lei!!!?? Sau chiar 4000lei!!!” mi se parea de domeniul fantasticului! A fost o perioada foarte frumoasa din viata mea si imi amintesc ca eram un copil cuminte,timid si respectuos spre deosebire de copiii de azi care parca au fost crescuti de martieni!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *