De ceva vreme stau si ma gandesc la urmatoarea chestie: ce vreau sa fac in urmatorii 5 ani?
Ca principiu general, imi organizez viata pe perioade scurte de timp (1 an), medii (5 ani) si lungi (10 ani). Pe la sfarsitul anului trecut am realizat ca mi-am atins target-ul de 5 ani in doar 4 ani. In concluzie anul asta am decis sa-mi iau primul concediu “adevarat” din ultimii 4 (respectiv 5) ani. Deci momentan sunt in concediu. Pana prin septembrie.
Am sa incep prin a sublinia faptul ca acest articol este “de interes” pentru persoanele care se considera ca fiind crestine. Deci, daca nu ai absolut nici o treaba cu “Al’ de Sus”, iti recomand sa nu-ti pierzi 5 minute din viata citind o chestie care s-ar putea sa nu te intereseze chiar deloc.
Acum ca am stabilit “targetul”, sa-i “dam bataie”.
E o zi frumoasa de primavara. Pardon, e groaznic. Ploua, e mohorat. E yuck. Nu am chef de munca. Imi deschid alene contul de Facebook, poate, poate gasesc ceva suficient de interesant cat sa-mi puna cei 2 neuroni la lucru.
Nimic interesant…lalele…norisori…evanghelizari…funny cats… Inca nu mi-am facut grupurile despre care va povesteam ieri. Sau alaltaieri… Si afara inca ploua, e mohorat… Pfuuu…
Unul dintre lucrurile care m-au fascinat de la inceput in “teoria” Internetului este faptul ca, la nivel teoretic-structural, Internetul este primul spatiu cu adevarat liber. Pur teoretic, structura unei retele globale (sau locale) permite individului sa faca, spuna si creada ce doreste. Oricine e liber sa exprime absolut orice ii trece prin cap; sau daca doreste…sa scrie chiar si ce nu-i trece prin cap. O lume intr-o “continua si totala anarhie”. Faptul ca tu ma injuri pe un site nu ma deranjeaza cu absolut nimic. La fel nici faptul ca ma lauzi. Deci – cat timp ramanem doar in domeniul teoreticului si a “scrisului” – anarhia gandirii nu a omorat pe nimeni. Nimeni nu a murit pt. ca a gandit prea mult, ci poate pt. ca aplicarea practica a propriilor ganduri a fost proasta.
Acum ca am stabilit “teoria”, haide sa-ti spun o chestie tare: nu vreau sa fi “prietenul” meu.
“Dragi concetateni”, in episodul de astazi voi continua seria “Traim in Rrumania” cu o mirobolanta firma autohtona – Tigris Computers sau Megatech Computers din Tirgu-Mures. Nu stiu exact cum se numeste aceasta firma deoarece…ehm…are doua “reclame”. Una cu cu Tigris, alta cu Megatech. In concluzie ii vom spune Megatech Tigris (cool name, hah!).
Haideti sa incepem cu inceputul. Cine sunt tipii astia? Pe scurt, din ceea ce ne spune Internetul, Tigris S.R.L din Tirgu-Mures este o firma care, succint, vinde calculatoare si componente calculatoare. Din 2006 pana in 2009 au respectabilul profit de -47.666ron. In retail. Intrebare: cum sufletu’ sa fi in retail pe pierdere fara sa dai faliment? Gresit, lasati-ma sa reformulez. Cum poti sa fi in retail si sa fi pe minus? De aici cred ca e si “combinatiunea” cu Tigris vs. Megatech. Nu vreau sa comentez prea mult, va indemn totusi sa aruncati un ochi pe minuscula re-Media care, din decembrie 2008 pana in noiembrie 2009, a ajuns la 19.300 pe profit. Ca nota interna, 2010 a fost mult mai profitabil iar 2011 a fost un adevarat “boom” pozitiv. Cam atat cu “financiarele”.
Deci, sa inceapa “ghidul”.
Dupa cum – unii dintre voi – stiti, in ultimele luni am analizat muuulte variante pt. achizitionarea unui autoturism. Initial am pornit de la un second uber-ieftin care “sa mearga si sa nu ploua in el”, apoi am ajuns la un “second mai bun, care sa ne duca macar doi ani” (m-am gandit la un BMW 320d), apoi am trecut la “un leasing, daca tot ne luam…macar sa ne luam una buna” (m-am gandit la BMW 520d) ca in final sa ajungem la varianta “daca tot ne luam una buna…hai sa luam una noua”.
Pentru a ne asigura ca facem alegerea cea mai buna pt. noi, am mers la toti producatorii cu reprezentante in Mures. In final au ramas “in joc” Skoda Octavia 2 (1.2 TSI), Mitsubishi Lancer (1.6 MIVEC) si BMW S1. Toate aceste modele se incadreaza in limita a 16.000eur (cu tot cu TVA). Primul a “iesit” din joc BMW-ul deoarece ne dorim o masina cu 4 usi, nu neaparat de familie, insa totusi ar fi cam neplacut sa inghesuim – peste 2-3 ani – scaunul de bebe intr-un S1.
Casa de discuri “Frustratu’ de serviciu” va prezinta – in exclusivitate, in direct si in reluare – urmatorul articol. Enjoy!
De cel putin jumatate de an ma mananca degetele sa scriu acest articol. De ce? Pt. ca “lovesc” in foarte multi cunoscuti. Totusi…hai…risc. Daca va suparati…sa va treaca. Si daca nu va trece…imi e cat se poate de indiferent.
Risc ca eu, ala care nu face mare branza – si culmea, nici nu isi doreste sau nu sustine ca ar face mare branza – sa-mi dau cu parerea si sa ma leg de experti. Da da, de experti! De tine, care cu siguranta esti un mare expert si caruia acum i se mareste pulsul. Sau creste. Sau cum s-o fi zicand…
Vreau sa va povestesc putin despre expertii aia multi si buni pe care ii avem in online-ul mioritic.
In ultima perioada am avut ocazia de a ma lovi de cativa clienti mai dificili. S-au aglomerat asa…intr-un mod ciudat. Poate asa o fi acum in perioada concediilor.
Problema cea mai mare a acestor clienti era…grandomania. Obsesia superioritatii.
Poate comunismul?
“Clientul nostru, stapanul nostru!” zic unii. Asta e oarecum reversul situatiei in care mergeai la Falimentara, cereai sfios o paine, impingeai banutii pe tejghea, urmand ca tanti aia grasa si slinoasa sa-ti arunce cu dispret cea mai arsa franzela. Si daca aveai tupeul sa ceri una mai putin arsa…erai aproximativ scuipat intre ochi. Poate frustrarea acumulata in acele vremuri ne-a facut ca acum, cand noi avem “fraiele”, sa ne simtim mai stapani decat ar trebui.
Tocmai am asistat la o chestie care oarecum m-a marcat. Nu stiu de ce, dar chiar m-a pus serios pe ganduri.
O don’soara (foarte dragutica) si un don’sor (foarte dragutic) studiau de zor la McD pliantul unui test de sarcina si a unei cutii de anticonceptionale. Pana acum nimic special, doar motiv de bucurie. Daca au pushcat un bebe, super, e motiv de bucurie; daca nu au pushcat un bebe, tot super, e bine ca au invatat ceva si ca sunt responsabili.
Deci pana acum nimic special sau rau. Happy happy, joy joy.
Partea interesanta e ca ea nu avea mai mult de 14 ani iar el nu avea (cu indulgenta) mai mult de 16 ani.
In aceasta seara m-am uitat la cateva emisiuni interesante pe Discovery Science.
Cu o intarziere de trei saptamani am aflat si eu ca oamenii au creat primul organism viu. Sintetic. From the ground.
Omul a intrat in rolul de Creator.
Pe vremuri mama imi spunea “Dumnezeu nu va ingadui asa ceva…”. Well…uite ca a ingaduit (pt. cei care cred intr-un Dumnezeu).
Romania este o tara plina de ciumpalaci.
Fiecare dintre acesti ciumpalaci are o parere extrem de avizata. In orice. De la shosete pana la bombe nucleare.
Suntem o tara formata din experti, cunoscatori si atotstiutori.
Nu citim. Nu ne injosim.
Suntem o tara de adevarati.
E nevoie de un singur individ care sa strige “e rau!”, ca mai apoi toti ciumpalacii sa macane in cor “daaaa, e rau, e rau, e rau!”. Apoi daca un alt individ striga “nu e rau, e bine!” toti ciumpalacii, bine inteles dupa o bine meritata pauza de aproximativ 3-5 secunde, vor macanii in cor “daaaa, e bine, e bine, e bine!”.
Mai oameni buni, e chiar atat de greu sa TACI?!
Una din cele mai puternice reclame pe care le-am vazut vreodata.
Dupa multe incercari, combinatii si permutari, care m-au facut sa:
am ajuns la urmatoarea concluzie:
Am pierdut orice castig mare, insusit usor si rapid.
Un business solid se construieste greu, incet, treapta cu treapta, alaturi de o echipa in care sa te simti bine.
Lipsa unui singur element de mai sus va duce, in final, la moartea businessului.
Cu toate ca am avut sansa sa cresc intr-o familie “informatizata”, unde ambii pariniti folosesc zilnic calculatorul (mai putin sor-mea care e un anti-talent recunoscut), scurt-metrajul de mai jos exprima perfect tipicul parintelui roman, faţă in faţă cu PC-ul 😀
Astazi vin cu “ideea zilei” si anume vreau sa va povestesc putin despre firmele “multilateral dezolvate”, bine inteles cu ghilimelele de rigoare. Mai exact acele firme care au un profil extrem de clar insa, pe langa acel profil, ele “stie sa face si multe alte lucruri”.
Sa presupunem ca Nea’ Dorel are o firma de constructii, care ii merge bine si face o gramada de bani. Tot respectul pt. Nea’ Dorel, ma bucur din tot sufletul pt. el, sa-i dea Dumnezeu sanatate si succes maxim! Acum, Nea’ Dorel vrea un site si apeleaza la o firma de webdesign/webcoding. Care credeti ca ar trebui sa fie cerintele lui Nea’ Dorel?
Dupa parerea mea, ca om care mananca webcoding/webdesign/webhosting pe paine zilnic intre 10 si 23, cred ca Nea’ Dorel ar trebui sa-mi spuna care e aria lui de activitate, ce culori ii plac cel mai mult pe lumea asta, si cam ce vrea sa exprime prin site. Trebuie sa-mi exprime o idee, un sentiment, o stare pe care vrea s-o ofere vizitatorilor.