Timp

Nu avem timp. Niciodata. Pt. nimeni. Nici macar pt. noi insine.

Timpul e acelasi pt. toti. Timpul e fix. Timpul e…relativ.

De ce ne trezim totusi la capatul liniei? De ce cateodata putem vedea haul, putem auzi vantul care ne atrage intr-un picaj cu rezultate cutremuratoare?

Prea adesea ne ignoram. Prea adesea suntem productivi.

Ce inseamna productivitatea? Ce poti spune tu, care dormi 3 ore din 48, cu privire la productivitate? Nu ne transformam noi oare in masini ale societatii? Care e limita productivitatii? Ce se intampla cand tu esti cel care iti urci singur aceasta limita, pas cu pas, spre o tinta intexistenta? Oare nu este cazul sa te opresti? Oricat de bine ti-ai programa toate detaliile vietii, oricat de rece si matematic ai fi, oricat de bine ti-ai optimiza fiecare minut al zilei – sau noptii, tot nu vei avea suficient timp.

De cateva zile am timp. Cum? Pt. mine raspunsul e simplu: nu suntem doar niste masini productive. E o problema de viata. E mai mult decat un player in troleu, un film la care iti dau lacrimile, un sarut oferit in fuga, un zambet fals, o usa trantita. Sa nu creada cineva ca devin prea “boem”. Stiti bine ca nu sunt genul. Totusi fiecare din noi are in el putina poezie, putina muzica. Putin zambet, putin sentiment ludic. Un bine si un rau. Un adevarat sau fals. Un Dumnezeu. O dragoste cu adevarat profunda. O carte buna. O plimbare. De cat timp nu ai fost la Opera? De cat timp nu ai fost la Teatru? De cat timp nu ai mai vorbit cu Divinitatea?

Banii nu vor ajunge niciodata. Chiar daca vei avea toti banii de pe planeta, tot nu vor fi suficienti. Vei vrea mai mult. E normal, e uman. Totusi…nu uita ce scri acum. Nu uita ca persoanele cu adevarat importante te vor pe tine. Si atat.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *