Toti e experti in online. Care ieste!

Casa de discuri “Frustratu’ de serviciu” va prezinta – in exclusivitate, in direct si in reluare – urmatorul articol. Enjoy!

De cel putin jumatate de an ma mananca degetele sa scriu acest articol. De ce? Pt. ca “lovesc” in foarte multi cunoscuti. Totusi…hai…risc. Daca va suparati…sa va treaca. Si daca nu va trece…imi e cat se poate de indiferent.

Risc ca eu, ala care nu face mare branza – si culmea, nici nu isi doreste sau nu sustine ca ar face mare branza – sa-mi dau cu parerea si sa ma leg de experti. Da da, de experti! De tine, care cu siguranta esti un mare expert si caruia acum i se mareste pulsul. Sau creste. Sau cum s-o fi zicand…

Vreau sa va povestesc putin despre expertii aia multi si buni pe care ii avem in online-ul mioritic.

Mai nou toti suntem experti. Peste tot TEEED TEEED. Ca un fel de BEEETMEN, BEEETMEN. Toata lumea e CEO. Sau mai nou CTO. Sau alte titluri din trei sau cinci litere. Sau cifre. Sau combinat. Mare sef in marea lui afacere. Ma scuzati, bizniz. In exceptionala si mirobolanta sa firma, unde expertul nostru este femeie de serviciu si patron.

Toata lumea e “expert SEO”. Suntem invadati de “new media experts”. De “social media advisors”. Rectific. Suntem plini de “advisori” si “traineri”. Fiecare mai destept decat celalalt. Toti sunt buni. Inteligenti. Aranjati. Parfumati. Frezati. Iti dau sfaturi bune. Indispensabile – ca hartia igienica. Afacerea ta nu face doi bani daca ei nu isi dau parerea. Toata lumea analizeaza, face statistici. Optimizeaza. Internetul romanesc e plin de “optimizatori”.

Toata lumea scrie zilnic “cugetari profunde”, citate celebre. Din care noi, astia retardatii, trebuie sa ne inspiram. Sa preluam seva de la copacu’ intelepciunii online.

Lansam proiecte. Zeci de proiecte. La foc automat. Care de care mai de succes. La 100 de vizitatori pe zi e party national. Bravo. Esti un laser. Mai bine te plimbai. Sau citeai o carte. Sau dormeai.

Suntem o natiune de bloggeri profesionisti. De meserie! Facem zeci de intalniri. Ne dam premii, trofee. Unul la celalalt. “Hai Georgele, scrie tu despre mine, ca dupa aia scriu si eu despre tine! Astfel hoarda de tampiti” – care in loc sa puna mana sa lucreze stau si freaca menta din profil in profil/din blog in blog/din aberatie in aberatie – “va avea impresia ca amandoi suntem foarte inteligenti. Iar noi, ca niste veritabili pui de Zorro – alias Napoleon – vom conduce hoarda in ce directie vrea neuronu’ nostru prafuit.”

Uau. Imi fac fan-peigi pe Feisbuc! Cu siguranta biznizul meu va decola spre infinitul cerului albastru. Si daca nu-mi iese, jur ca angajez un ciumpalac frumos imbracat care vine el, care ieste, face ce face in barlogul lui si…ca sa vezi!…instant am 5.000 de alti ciumpalaci care mi-au dat “laic”! Nu conteaza ca cei 5.000 de ciumpalaci “dau laic” la absolut orice le arunca sub bot ciumpalacul sef. Important e sa fie! Fara numar, fara numar! Nici macar cu litere.

Toti merg la lansari de carti extraordinare, lansate de autori exceptionali. De care nu a auzit nimeni. Si se aplauda unul pe celalalt. Bravo. Laser. Da-i ‘nainte! Cand ajungi la cartea cu numarul 1000 sa ma trezesti. Pui de Sandra Brown ce esti!

Avem o gramada de solutii de la o gramada de firme. Toate profesionale. Toate ofera experti si expertiza. Zeci de ani de experienta. Ce conteaza ca Internetul s-a “descoperit” in Romania de nici 15 de ani. Nu conteaza! Romanii stiau “strategii de marketing online” chiar inainte de “inventarea” internetului!

Azi maine o sa ajungem ca fiecare comuna sa aiba cate un “business group”, unde Vasile (cel care se ocupa de back-office) ii va impartasi lui Ion (cel care se ocupa de front-office) cum i-a fatat vaca. Asta sub atenta supraveghere a lui Gheorghe, care e project leader al proiectului “How to milk a cow. A guide to absolute success.”

Toti scriem in engleza. Toti avem functii in engleza. Toti vorbim in termeni englezesti. Astazi am fost la o intalnire JCI, prima “organizatie” de acest gen in care ma aflu. Si ultima. Am stat si, atipic mie, am tacut si am ascultat. Romglish. Daca ai fi chemat-o pe nevasta-mea n-ar fi inteles mai mult de 40% din discutie. Oamenii nu aveau nici o vina. S-au adaptat sa foloseasca niste termeni…hilari. Da. Hilari. Bine-am zis-o.

Alo, gara? Domnu’ cu titlu din trei litere, cuvantul “afacere” nu e bun? Sau “administrator”? Sau “consilier”?

Si acum crema cremei. Cel mai tare si cel mai tare ma distreaza partea cu banii. E bestiala. In lumea asta a expertilor…toti expertii astia sunt niste tipi/tipe pe la douaj’ – treij’ de ani (cu cel putin 15 ani de experienta) care…stau la mami acasa. E bestial. Sublim. Sau daca nu stau la mami (mare realizare, jur!) stau singuri intr-o garsoniera inchiriata.

Sau daca au un apartament, le-a dat mami si tati. Ca deh…asa-i normal! Sa ne ajute parintii! Sa-si rupa ei spatele, iar noi sa mergem la TED. La “meeting”-uri. La lansari. Da’ ce, suntem prosti chiar sa lucram?!

Nu se gandesc sa-si cumpere ceva al lor. Poate un telefon cu fitze. Nu au capacitatea de a-si genera venituri suplimentare. Nu se casatoresc ca deh…nu-i trendy. Nu fac copii, nu-si incurca viitorul! Ce conteaza ca am trecut de 35 de ani? Inchiriem tot. Inchiriem si un copil. Il tinem putin, apoi il dam inapoi. E grea viata dom-le cu o gura in plus de hranit. Trebuie sa fim responsabili!

In tot acest articol e vorba despre tine.

Da da, despre tine vorbesc. Tu care esti un mare expert online, un mare “socialist media”, un mare “expert media”. Tu care reusesti sa produci – pe langa o tona de articole inutile scrise de ciumpalaci ca tine – vreo 2.000ron pe luna. Maxim. Hai…3000 cu indulgenta.

Hai sa-ti fac o dezvaluire socanta: nea’ Vasile din Cuca Macaii face de doua ori mai multi bani decat tine plantand rosii si castraveti. Fara scoala. Fara “brainstorming-uri”. Fara bloguri. Fara retele sociale. Fara strategii de marketing.

“Eeeeh…mai Razvane! Esti un ignorant! Pai daca nea’ Vasile si-ar face un site, s-ar apuca sa vanda online apoi si-ar optimiza biznizul ar putea sa-si dubleze veniturile!” Ei…guess what… E cat se poate de posibil! Problema e ca banii astia ii va face nea’ Vasile, care planteaza rosii si castraveti, nu tu care ii dai sfaturi despre cum sa-si “largeasca viziunea”! Tu vei ramane ciumpalacul care stie doar sa dea sfaturi si te vei uita cu jind la cei care pornesc de jos si reusesc sa se realizeze. Asa “prosti” cum sunt, cu “viziunea” lor mai mult sau mai putin larga.

Nu sunt un expert. In absolut nimic. Nu ma consider un om inteligent. Nu am “un business de mare succes”. Succesul nu inseamna sa ai un S.R.L. Nu conduc o multinationala. Nu imi doresc acest lucru. Am terminat o amarata de facultate de muzica, apoi una de regie, la care nu m-am sinchisit nici macar sa imi dau licenta. Acum sunt la “exceptionala” facultate de Economie, care nu valoreaza nici macar un ban gaurit. Am o amarata de firma care face site-uri. Ma consider un semi-nimeni in materie de “bizniz”. Totusi cum se face ca – asa prost cum sunt – reusesc sa vad ca tu esti penibil? Cum de eu – asa prost cum sunt – reusesc sa fac de doua ori mai multi bani decat tine. Cum se face ca eu reusesc sa-mi intretin nevasta, si in 2 ani imi voi intretine copilul? Tot noi…astia de jos…mai prosti asa…reusim sa ne facem concedii pe banii nostrii, nu pe banii celor care va arunca in scarba un barter sau o sponsorizare. Reusim sa ne realizam propriile noastre vise. Asa “proaste si limitate” cum sunt.

Deci in final va intreb, pe voi…astia mai destepti ca mine…cu “o vasta experienta si expertiza”:

Mai oameni buni…nu va dati seama ca sunteti penibili?!

P.S.: nu doresc sa incurajez incultura! Nu sustin faptul ca cei culti, sau inculti, trebuie sa fie neaparat avuti. Nu exista un statut social care sa-ti garanteze avutia, iar Romania este cel mai bun exemplu. De obicei cei cu adevarat culti se multumesc cu putinul pe care il au. Nu e vorba neaparat de cultura si/sau incultura. Nu promovez “Becalianismul”. Aici e vorba de cei care sustin ca sunt ceea ce nu pot/vor fi niciodata. E vorba de o ploaie de “impresionisti”. Daca te-am deranjat…s-ar putea sa fie vorba pe undeva si despre tine. Sau si despre mine.

7 Comments

  1. E un articol care pune punctul pe j. Aerul e tot mai tare in camera…oare si de mine e vorba? Cred ca toti ar trebui sa ne intrebam…

  2. Nu, nu glumesc razvane… datele sunt… Pe bune :). Cu cativa ani in urma eram un tabula rassa (minte goala / se traduce exact prin tabla stearsa) in tot ceea inseamna internet. Ne-am vazut o singura data, nu conteaza unde si cand, si in nebunia ta ai molipsit si pe altul: pe mine. Si ete-ma dupa ceva vreme ca stiu si eu ce este ele un cms si un php. Ideea de varza ar fi ca, pana la urma, ce ai debitat mai sus este… real. Pacatosenia omului de zi cu zi il face sa creada ca, in sindromul fitelor de guru in internet, daca va brava si isi va agata etichete de dorsal va fi mai shmen. Stim ca nu este, stim ca prostia nu doare dar se simte, stim ca urla sindromul muceniei in ei dar… NU PUTEM FACE NIMIC, Din pacate… succes cu firma apropo. Mi-am trantit si eu acum una, mica rau de tot pe langa ce ai realizat tu. Felicitari din tot sufletul si ma bucur cand vad un ahtiat dupa Romania ca reuseste sa prinda si contracte externe pe bani frumosi.

    pentru Costica: ja la caruta praleo… Barter = un qui pro quo … adicatelea… un soi de reciprocitate… si daca e sa fim si mai exact un TROC. adeca, si mai concis, schimb pe schimb. si daca nici asta nu te ajuta… atunci incearca o alta capatana… de ceapa voiam sa zic.

    pârț

  3. FRUMOS , RESPECT CELUI CARE A GANDIT SI MERITA DE APRECIAT CEL CE S-A SIMTIT … ARE SCAPARE

  4. Pingback: polimedia.us/fain/

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *